Discuție cu Ion Goșa, viceprimarul comunei Dudeștii Noi

– Domnule viceprimar, vă aflați la al treilea mandat ca viceprimar al comunei Dudeștii Noi. Care credeți că a fost secretul, sau rețeta, care v-a ajutat să ajungeți, iată, în al nouălea an de când îndepliniți această funcție?

– Nu există un secret, mi se pare mult spus secret. Cred că trebuie să fim normali, dacă mai putem să fim normali în vremurile pe care le trăim, să ai cei șapte ani de acasă, să ai credință în Dumnezeu pentru a iubi și respecta oamenii și, nu în ultimul rând, să nu uiți de unde ai plecat că mai devreme sau mai târziu vei ajunge  din nou înapoi sau poate mai jos.

Bineînțeles că, mai ales în nebuloasa legislativă de la noi este bine să te înconjori de oameni competenți pentru a te putea sfătui cu ei ca în final să iei deciziile cele mai bune pentru comunitate, concretizate în lucruri care să ne alinieze cu secolul în care trăim, și  în primăria noastră există astfel de persoane cărora le mulțumesc pentru implicare în bunul mers al comunității noastre.

Din păcate, în țara noastră se vorbește mult și se face puțin spre deloc.

Noi vorbim și ne pricepem la toate, dar așteptăm să facă alții ceea ce ar trebui noi să facem. De 27 de ani se vorbește frumos și se face pe dos, astfel încât oamenii nu mai știu ce să creadă și în cine să mai creadă și iacătă că așa și-au pierdut încrederea în toți oamenii politici și, din păcate, și în instituțiile pe care le reprezintă aceștia.

Nu au reușit în atât amar de vreme să câștige încrederea și respectul oamenilor pe care îi reprezintă, tocmai pentru că astfel de lucruri nu se câștiga prin vorbe, ci prin fapte.

De aceea înclin să cred că noi, aici în Dudeștii Noi, prin faptele noastre am câștigat aceste două lucruri, atât aleșii locali, cât și personalul primăriei.

Nu întâmplător am început cu cuvântul NORMALITATE, deoarece mie mi se pare absolut normal ca în secolul în care trăim, așa-zisul secol al vitezei, ca noi să avem apă curentă, canalizare, drumuri asfaltate și, bineînțeles, multe alte lucruri care fac parte din lumea civilizată și oportun de a accesa fonduri atât europene cât și guvernamentale pentru a realiza aceste lucruri.

Dar, în același timp, mi se pare odios să credem că normalitatea este un miracol și să tăiem de fiecare dată panglici când o întâlnim, precum, de altfel, este criminal să treci pe lângă oportunitatea fondurilor europene și să nu profiți de acest lucru. Spun acest lucru cu durere în suflet, gândindu-mă la comuna de unde provin.

– Să revenim la Dudeștii Noi.

– Să știți că nu e ușor să implementezi un proiect. Nu e ușor nici să-l câștigi. Dar, cel mai greu este să îl implementezi bine. În speță, asfaltarea de drumuri. Dacă lucrurile merg așa cum trebuie, iar licitațiile se defășoară fără piedici, noi vom reuși, atât pe fonduri europene, cât și pe fonduri guvernamentale, în mod sigur până la sfârșitul anului viitor, să avem drumurile asfaltate în toată vatra veche a satului, în cartierele Solaris I, Solaris II, Solaris IV și în PUZ-ul Alexia. În plus,  vom avea atât sistem de alimentare cu apă, cât și canalizare în PUZ-urile  Solaris IV și Alexia.

În anii trecuți au fost discuții că de ce nu am folosit sare la deszăpezire. Există un confort în a folosi sarea, ar fi mai ușor și pentru noi, că nu împrăștiem de atâtea ori nisip, dar avem reversul, și anume afectarea asfaltului. Așa mai bine știm că dăm cu câteva tone în plus la fiecare trecere și nu scoatem apoi bani din buget pentru reparația drumurilor. Cei mai mulți bani nu se duc pe asfaltul în sine, ci pe reparații.

Alte proiecte finanțate sunt grădinița nouă, au început lucrările la sala de sport, iar anul acesta speram că se vor finaliza, la care se adaugă investiții care se realizează din fonduri de la bugetul local. Mai avem proiectul restaurării Bisericii Romano-Catolice Sfântul Vendelin, realizarea unui parc de promenadă.

Sperăm ca, în doi ani de zile, în comună să fie introdus gazul metan, care, pentru populația de la sat, este destul de scump. Dar e o alternativă la lemn, care se scumpește de la an la an, și oferă și un confort mult mai mare. O investiție pe fonduri europene în domeniul energiei verzi ar fi benefică penru  comuna noastra, și anume încălzirea pe apă geotermală, la fel cum se încălzesc o serie de comunități din țara vecină, Ungaria.

Mai avem un proiect pregătit și care nu s-a materializat încă: cel privind apele pluviale, care au devenit o problemă în comuna noastră. Dacă tot am invocat germanii care au locuit aici, ei au avut rânduială – deși nu au fost ingineri sau mari academicieni – au avut lăsate șanțuri prin grădini și apa curgea gravitațional, acolo unde trebuie. Din păcate, după ce aceștia au plecat, s-a dus o politică ce nu a avut interes pentru comunitate. S-au astupat șanțurile din grădini, s-au făcut cum s-au făcut podețele peste apele pluviale la accesul în  case, nu au fost lucrări unitare, plus ca ANIFul nu și-a mai curățat canalele din 1989.

Acest proiect este făcut pe baza unor măsurători, atât stradale – a șanțurilor de preluare a apelor pluviale -, cât și a zonelor critice din Dudeștii Noi, unde apa stagnează în grădini. Avem probleme pe strada Viilor, strada Poștei, strada Duzilor, strada Filip Beisser, în spatele fostei tâmplării, a școlii vechi, în zona Căii Sînandreiului, între Calea Hodoniului și strada Macilor, până după strada Liliacului, jos în Dorobanților. Iar aceste probleme, din punctul meu de vedere, nu se pot rezolva decât accesând fonduri pe baza acestui proiect, care prevede amenajarea de șanțuri betonate în fața caselor, adânci chiar și de doi metri în zonele cu stagnare de apa. Din grădină, apa se poate deversa în canal. În partea superioară, canalele vor avea un sistem de dale cu grile, vor fi prevăzute cu cămine de vizitare și curățare, iar la periferii cu filtre de hidrocarburi, tocmai pentru faptul că ANIF-ul nu și-a curățat canalele. Sistemul acesta costă. La vremea când s-a întocmit proiectul, costul acestuia era de aproape două milioane de euro. Existau finanțări pe fonduri de mediu, dar cu toate eforturile pe care le-am făcut, cu depunerea la termen a proiectului, eligibil fiind, ni s-a spus că nu există bani suficienți. Acest lucru ar conta enorm și am scăpa de marea problemă a băltirilor. În partea de jos a satului, pânza freatică este foarte ridicată și trebuie să gândim un sistem de drenaj care să trimită apa spre câmp, nu spre sat, pentru că există și acest risc, pentru a preveni astfel de situații. Mai ales că în cartierele de acolo, Solaris I, Solaris II și mai ales Solaris III, băltește apa ca în mlaștină.

A consemnat Petru Vasile TOMOIAGĂ