De circa un an s-a stabilit definitiv în comuna Dudeștii Noi cu “acte în regulă”. Timp de patru ani, însă, a pregătit terenul pentru marea mutare, iar astăzi se declară un adevărat gospodar. Gheorghe MARC, proaspăt locuitor al comunei, a făcut în acest an producție record la cam toate legumele și fructele din propria grădină. Dar mai ales la roșii, căci dacă în anii trecuți a reușit să obțină numeroase exemplare de peste un kilogram, anul acesta acul cântarului s-a apropiat la muchie de două kilograme.

“Am știut că mă voi întoarce la țară…”

Anii copilăriei l-au găsit în localitatea Grabaț, acolo unde a locuit alături de familie, până în momentul când “noroiul îi murdărea prea tare pantofii în drumul către gară”. A ales Timișoara, prin prisma școlii, mai apoi a serviciului și a familiei, dar nu a uitat de rădăcinile bine înfipte în glie. Și, după ani buni, s-a retras la țară, dar de data aceasta, mai aproape de capitala Banatului. “Viața la sat mi-a plăcut dintotdeauna și am ales să mă retrag în mediul rural pentru a mă dedica activităților specifice acestui spațiu. Grădinăritul este cel de-al doilea loc de muncă cu normă întreagă. Nu pot să spun că mi-a plăcut prea mult în copilărie munca în grădină. Eram copil și aveam alte preocupări. Voiam și eu să mă joc cu ceilalți. Aveam timp liber, dar limitat față de al prietenilor. Acum conștientizez, însă, că tot imboldul părinților îmi este de un real ajutor. Am învățat să fac cam tot ce trebuie într-o gospodărie. În plus, îmi place aici pentru că interesul administrației este unul comun, de a se dezvolta, de a asigura locuitorilor un trai decent. De la cei care erau deja aici am primit numai referințe bune”, ne-a spus, plin de emoție, Gheorghe MARC.

Faptul că a locuit la oraș nu l-a făcut să se lipsească de legume și fructe sănătoase, crescute în grădina mamei. Dar, totuși, lipsea ceva și anume implicarea lui în activitatea de grădinărit. “Am știut că mă voi întoarce la sat. Oricunde aș fi plecat, tot aici m-aș fi întors. Soția mi-a fost alături în tot ceea ce am făcut și nu a avut nimic de obiectat când ne-am mutat. Am adus-o și pe mama să locuiască cu noi și, deși are 80 de ani, participă activ la treburile din gospodărie”, a continuat domnul Ghiță.

“Muncă multă, producție – pe măsură!”

Familia MARC se află în cel de-al patrulea an de producție. Roșii mari au avut de la început, de peste un kilogram, însă exemplare de aproape două kilograme văzuseră doar la televizor. Totul, fără substanțe chimice care sporesc considerabil randamentul legumelor.  “Plantele le punem în locuri diferite. Avem câte două porțiuni pentru roșii, într-un an punem într-una, iar anul următor – în cealaltă. În plus, îngrășăm terenul cu compost produs de noi și cu gunoiul produs de găini. Anul acesta am folosit o altă bucată de teren peste care pusesem la discreție îngrășământ natural. Trebuie să fie sămânța bună, apoi planta să aibă apă, lumină, pământ bun. Am compostor, unde depozitez toate resturile vegetale și ajut cu tot ce se poate în mod natural. Când situația o impune, tratez cu piatră vânătă, așa cum făceau și părinții mei cândva” a afirmat gospodarul dudeștean.

De admirat este faptul că cei doi soți au locuri de muncă cu program normal și, cu toate acestea, reușesc să facă față cu brio și activităților de ordin gospodăresc. Și nu, ziua lor nu are mai mult de 24 de ore, exact ca în cazul nostru, al tuturor.

“Roșia gigant și drumul către anul următor”

Probabil că v-ați imaginat că roșia de aproape două kilograme a ajuns în bucătărie și, mai apoi, a săturat mai multe guri. Nu a fost așa nici pe departe. Proprietarul a ales să păstreze semințele pentru a le semăna anul următor și din care speră să scoată o producție de laudă. Dar și dacă situația nu va fi așa, domnul Ghiță este sigur că roșiile vor sări peste un kilogram. “Roșia respectivă am știut că va fi una gigantă. Chiar le-am spus celor din familie să aibă grijă și să nu cumva să o rupă. Acum le-am arătat că nu mă înșelasem” a mai adăugat dudeșteanul. 

“Ca la neamț în șpais”

Soții MARC se bucură în acest an de recolte de toate felurile, care sunt în plin proces de conservare pentru iarnă. Roșii, fasole, varză, vinete, ardei, conopidă, cartofi, castraveți, rădăcinoase, plante aromatice, dar și numeroase soiuri de fructe vor lua drumul către cămara cu bunătăți. Peste 150 de litri de bulion și zeci de borcane de dulceață și compot și-au făcut deja loc pe rafturile din spațiile de depozitare ale lor, dar și ale apropiaților. Urmează sezonul murăturilor, pentru care locul este gata pregătit. Și oamenii, de altfel, întrucât bucuria crește odată cu transpunerea roadelor în bunătăți culinare. “Doresc ca tot ce pun în grădină să aibă gust. Acel gust pe care l-am simțit în copilărie. Cheltuielile aferente producției nu le amortizez prin preț, ci prin faptul că mănânc sănătos. Prefer să pierd până în 40% din orice recoltă, dar să mănânc sănătos. Încercăm să procesăm cam tot ce avem. Nu în fiecare an mâncăm, spre exemplu, tot gemul de piersici. În această situație, împărțim cu cei care ne trec pragul ca să se bucure și ei de produse naturale”, ne-a mai spus, cu entuziasm, gazda noastră.

“Producție pe măsura sufletului”

            Momentul vizitei în grădina domnului Ghiță a fost unul emoționant. Întrebat de  rețeta succesului într-o astfel de activitatea, a răspuns, fără ezitare, că este vorba de implicarea afectivă. “Pun suflet în tot ceea ce fac. Când pui suflet, jumătate din plan l-ai realizat din start. În grădină, practic, tot ceea ce dă rod, îmi dă un plus de viață. În plus, cred că Dumnezeu m-a înzestrat cu o doză mai mare de energie. Nu sunt un om de viteză, dar sunt un om care lucrez constant. Mi-aș dori să pot acorda o mai mare atenție grădinii. Sper ca în câțiva ani să vă pot arăta o grădină care să nu aibă pereche pe o rază de 200 de kilometri”, a conchis cu hotărâre domnul Gheorghe MARC. Ținem aproape, așadar!

Daniela PETRUȚ